Pandantiv Ag. P.OR

Simbol antic asemănător unui șarpe sau dragon care își înghite propria coadă formând cu ajutorul corpului un cerc. Simbolizează unitatea primordială, ciclul nesfârșit al timpului și al universului.Câteva texte antice vorbesc despre el ca despre un șarpe de lumină ce locuiește în rai. În prezent se crede că imaginea lui este inspirată din forma circulară a galaxiei noastre.In mitologia simbolistică, Ouroboros reprezintă auto-reflexivitatea sau ciclic, în special în sensul de ceva în mod constant adică de re-creare de sine, eterna întoarcere, şi alte lucruri percepute ca cicluri care încep din nou de îndată ce pier. Carl Jung interpreteaza Uroborus ca având o semnificaţie arhetipala a psihicului uman, ca o reprezentare a pre-ego-ului, ilustrând experienţa nediferenţiată a copilăriei atât in străfundurile omenirii cat şi ale individualităţii fragede a omului. In Gnosticism acest şarpe simbolizează eternitatea şi sufletul. Din alte studii seculare, Ouroboros semnifică ADN-ul universal (şarpe balaur) continuitatea, infinitul, crearea de sine ce formează un cerc. Creştinii au adoptat şi ei Uroborus ca un simbol al limitelor (există în om un „afara” şi un „interior”, iar forţa celor două formează fiinţa cosmică în echilibru) precum şi caracterul de auto-consum. Şarpele muşcându-şi coada (devorarea) simbolizează Natura ciclică a Universului: crearea în afară a unei distrugeri continue şi a unei naşteri continue,Viaţă din Moarte. Ouroboros îşi mănâncă propria coadă pentru a susţine viaţa sa, într-un ciclu veşnic de reînnoire, forţa creatoare purificatoare, totalitatea, unitatea primordială, autosuficienţa, iar ideea de început şi sfârşit continuă neîncetat. Sens al infinitului şi bunăstarii.