Chihlimbarul, ca materie primă pentru fabricarea de amulete și podoabe era deja folosit de acum aproape 12.000 de ani.
Descoperirile acestei rășini semiprețioase în țara noastră au fost pur întamplătoare. Cele mai mari cantități, în țara noastră, s-au obținut în zona Buzăului, unde în secolele XIX – XX s-a trecut la o exploatare organizată. Primele date despre existența chihlimbarului în Munții Buzăului o avem de la contele rus Demidov, în 1837 impresionat de ambra de Buzău.
Frumusețea coloritului, luciul, transparența și raritatea au plasat chihlimbarul din timpurile îndepărtate în rândul pietrelor magice, devenind amuletă. Chihlimbarul era folosit la “tămăduirea a orice”. Purtat la gât apără împotriva febrei și a altor suferințe.