Home Despre Diamante

Despre Diamante

Despre Diamante

Odată cu dezvoltarea pieței de bijuterii în țara noastră, a crescut numărul comercianților de bijuterii cu diamante. Însă nu întotdeauna, buna credință și practicile comerciale oneste, sunt cele care primează. Achiziția unei bijuterii cu diamant este de cele mai multe ori o investiție, iar alegerea celui mai bun raport calitate preț trebuie făcută după analizarea detaliilor. Asigură-te că bijuteria pe care o vei primi este însoțită de un certificat care să cuprindă calitățile diamantului legate de culoare, claritate, tăietură și carataj, iar pentru a ști cum să alegi între diferite opțiuni și să înțelegi mai exact termenii utilizați, te invităm să parcurgi articolul de mai jos. Lumea naturală este divizată în trei mari grupe: lumea animală, lumea plantelor și lumea mineralelor. Cea din urmă nu este și nu a fost niciodată vie, este o lume anorganică. Diamantul face parte din categoria mineralelor. Fiecare dintre minerale este definit de către felurile, relativitatea atomilor pe care îi conține și modul de aranjare al acestora. Diferențele în structura și în compoziția chimică, dau mineralelor proprietăți unice. Spre exemplu atomii spinelului sunt aranjați în același fel ca și cei ai diamantului, diferența constând în faptul că spinelul este format din elemente chimice diferite. Un element chimic este o substanță care conține un singur fel de atomi. Majoritatea mineralelor este formată din două sau mai multe astfel de substanțe. Spinelul, folosit odinioară pentru imitarea diamantului este de fapt format din trei elemente chimice: magneziu, aluminiu și oxigen. Diamantul este singura piatră formată dintr-un singur element: carbonul. În mod obișnuit diamantul este format în proporție de 99,95% carbon, restul de 0,05 % fiind alte elemente ale căror atomi nu sunt parte din structura chimică a diamantului. Unele dintre aceste elemente au rolul de a stabili culoarea diamantului. Felul în care se formează, conferă mineralelor o identitate aparte. Diamantele se formează la temperaturi extrem de înalte și în condiții de presiune deosebite, care există doar la anumite distanțe sub suprafața pământului. Grafitul spre exemplu este format la fel ca și diamantul, din carbon, dar în condiții atât de diferite, încât grafitul este atât de moale că se poate folosi la scris, în timp ce un diamant nu poate fi zgâriat decât de către un alt diamant. Compoziția, structura și modul de formare, dau diamantului calitățile care îl fac atât de extraordinar.

FACEȚI CUNOȘTINȚĂ CU CEI PATRU “C”

La fel ca și la alte pietre, diamantele care prezintă calități deosebite sunt mai rare și mai valoroase decât diamantele de o calitate inferioară. Cei 4 C sunt universali și reprezintă un mijloc efectiv de caracterizare a diamantelor și este folosit atât în comerț cât și între membrii comunităților care se ocupă cu prelucrarea diamantelor. Acești patru factori descriu în mod profesional calitatea diamantelor și fac referire la:
  • claritate
  • culoare
  • caratul (greutate)
  • tăietură (din englezescul “cut”)
Deseori se întâmplă ca unul dintre factorii valorici ai unui diamant să se evidențieze tocmai pentru că această piatră este rară. Majoritatea diamantelor au nuanțe de galben sau maro și tocmai din această cauză diamantele incolore au o cotație mai bună din punct de vedere al culorii, decât cele care au tendințe spre galben. Valoarea și raritatea unui diamant sunt în strânsă legătură, iar cei patru C descriu calitățile diamantului în termeni foarte preciși.

CLARITATEA

Diamantul, la fel ca majoritatea elementelor naturii, nu este perfect din toate punctele de vedere. Diamantele pot avea incluziuni și iregularități ale suprafeței;  împreună constituie caracteristici ale clarității unui diamant. Incluziune:
  • caracteristică determinantă a clarității unui diamant, închisă practic într-o piatră sau întinzându-se de la suprafața pietrei către interiorul acesteia.
Iregularitate:
  • caracteristică determinantă a clarității unui diamant care se regăsește numai pe suprafața exterioară a unei pietre șlefuite.
La fel ca și la restul factorilor care dau valoarea unui diamant, claritatea este direct corelată cu raritatea. Flawless (fără defect) este cel mai înalt grad de claritate în scara de clasificare a clarității diamantelor întocmită de GIA (Gemological Institute of America). Diamantele clasificate ca fiind fără defect, nu prezintă incluziuni vizibile la o examinare cu o putere de mărire de 10 ori, de către un bijutier gemolog experimentat. Catalogarea Diamantelor în funcție de claritate:
  • F – din engl. Flawless
  • IF – din engl. Internally Flawless
  • VVS1 și VVS2 – din engl. Very Very Slightly Included
  • VS1 și VS2 – din engl. Very Slightly Included
  • SI1 și SI2 – din engl. Slightly Included
  • I1, I2 și I3 – din engl. Included

CULOAREA

Majoritatea oamenilor se gândesc la un diamant ca la o piatră fără culoare, dar de fapt acestea sunt chiar rare. Majoritatea diamantelor folosite în bijuterie sunt aproape incolore însă având nuanțe de la galben foarte deschis până la maro. Exista un spectru larg de culori, cele mai rare diamante sunt cele colorate în roz, roșu închis și verde, iar o mai mare intensitate a culorii înseamnă automat și o valoare mai ridicată. Cu cât diamantul este mai mare cu atât culoarea este mai evidentă. Diferențele de culoare pot fi foarte subtile, dar cu toate acestea pot cauza dramatice variații de preț. Tabelul de clasificare a culorii diamantelor a fost întocmit de către GIA în anii 50. Acesta descrie gama de clasificare a culorii normale de la D (incolor) până la Z (ușor galben și maro). În zilele noastre scara de clasificare a culorii diamantelor întocmită de GIA este cea mai răspândită din lume, iar aceasta este adesea numită “scara de la D la Z”. Fiecare literă reprezintă o gamă de culoare care se bazează pe o combinație de tonuri – cât sunt de luminoase și întunecate – și saturație – intensitate. Diamantele pot prezenta sensibile diferențe în profunzimea culorii, dar cu toate acestea să aparțină aceleiași grupe de culoare.

TĂIETURA

Un diamant bine tăiat reușește să scoată în evidență cel mai bine celelalte trei calități, trăsături importante ale diamantului : strălucirea, focul pietrei și scintilația. Strălucirea – este lumina albă reflectată de pe suprafața și din interiorul unui diamant șlefuit. Focul – strălucirile de culoare pe care le vedem când privim un diamant șlefuit. Scintilația – strălucirile de lumină pe care le vedem când un diamant ori sursa de lumină la care îl privim, se află în mișcare. Termenul de ”tăietură briliant” este folosit ca și termen general pentru pietrele de orice formă, care au majoritatea fețelor tăiate în formă triunghiulară și care pornesc radiant din jurul unui punct central. De departe cea mai populară tăietură a diamantului este briliant rotund. Briliantul are 57 sau 58 de fețe, depinde de prezența sau nu a coletulului (partea de jos a unui briliant) . Dar să vedem care sunt denumirile fețelor unui briliant:
  • Coroana – este partea de sus a diamantului și care este situată deasupra rondistei
  • Rondista (sau centura) – este secțiunea îngustă a unui diamant șlefuit care face legătura dintre coroana și pavilionul diamantului (partea de jos) fiind punct de prindere a pietrei în bijuterie.
  • Pavilionul – partea de jos a unui diamant fațetat, partea care se găsește sub rondistă.
  • Fațetă – o suprafață plată, șlefuită a unei pietre.
  • Coletul – este fața de jos a unei pietre șlefuite, din care se înalță practic pavilionul.
Tăieturile în alte forme decât cea rotundă se numesc tăieturi fantezie.

CARATUL

Diamantele sunt cântărite cu mare precizie, iar unitatea de măsură este caratul metric care abreviat este notat “cts” sau “ct”. Subdiviziunea caratului metric este punctul (abreviat “pt”), iar 100 de puncte sunt echivalentul unui carat. Greutațile de peste un carat sunt de obicei exprimate în carate și zecimale. O piatră de 1,03 ct va fi descrisă ca ”unu virgulă zero trei carate”.  Pentru diamantele care cântăresc sub un carat, greutatea se exprimă în puncte. Spre exemplu 0,83 ct se va citi “optzeci si trei de puncte”. Prețul diamantelor este stabilit în funcție de toți factorii: culoare, tăietură, claritate. Greutatea este doar un alt factor care are un cuvânt de spus în stabilirea prețului unui diamant. !!! A nu se încurca termenii “carat” și “karat”. Karatul este unitatea de măsură care definește puritatea – sau finețea – aurului.

REZUMAT AL ISTORIEI TĂIERII DIAMANTELOR

Era un timp în care oamenii credeau că diamantele au calități magice. Se credea că diamantele neșlefuite au puterea de a proteja împotriva spiritelor malefice, că au puterea de a vindeca diferite afecțiuni și de a-l face, pe cel care poartă piatra asupra lui, indestructibil, la fel ca un diamant. Se credea, de asemenea că, dacă vei încerca să șlefuiești gema respectivă, puterile miraculoase ale diamantelor vor dispărea. Când au început să renunțe la superstiții, diamantele au început să își piardă din farmec. Asta deoarece un diamant în altă formă decât octogon cu fațete curate, un diamant brut, nu mai prezenta niciun interes. La majoritatea diamantelor, suprafețele iregulate ascund calitățile optice deosebite ale acestora. Lucrurile au început să se schimbe în secolele al XIV-lea și al XV-lea, când tehnicile de șlefuire ale diamantelor au început să se dezvolte. Cu toate că nu au găsit o metodă pentru șlefuirea diamantelor, primii șlefuitori ai diamantelor au descoperit faptul că pot folosi pudra de diamant pentru a îndepărta iregularitățile și pentru a face suprafețele naturale mai transparente. În secolul al XVI-lea, șlefuitorii puteau prelucra un diamant prin măcinarea punctului îndreptat în sus, creând în acest fel o fațetă cu suprafață plată. Rezultatul a fost numit “tăietură plată”. La începuturile secolului al XVII-lea, procesul de șlefuire (de măcinare, de rodare), era deja puțin mai avansat. Șlefuitorii îl foloseau pentru tăierea diamantelor în formă rose (trandafir), cu baza plată și cu fațetele de sus care se uneau într-un sigur punct. Cu toate că acest procedeu dădea naștere unor diamante mai atent prelucrate, se pierdea o bună parte din diamantul neșlefuit. Oamenii au început a despica diamantele în secolul al XVII-lea. Cel puțin, se putea trasa o formă a viitorului diamant pornind de la piatra neșlefuită. Pentru că aceștia nu mai trebuiau să macine practic diamantul în procesul de șlefuire, a scăzut cantitatea de pierderi. Tăietorul rotativ, introdus în jurul anului 1900 și laserele introduse în anii 1970, au creat posibilitatea obținerii unor tăieturi și mai perfecte. Tăierea diamantelor, în ziua de azi, constă în 3 sau 4 pași: despicarea sau tăierea (câteodată chiar ambele procedee), șlefuirea și finisarea.

DE CE SUNT DIAMANTELE VEȘNICE?

“Diamantele sunt pentru totdeauna” este unul dintre cele mai bune sloganuri din industria de publicitate în acest domeniu. Acest slogan are mai multe înțelesuri. Se referă la faptul că de secole, diamantul este cea mai râvnită piatră, se referă la frumusețea diamantelor care rămâne neschimbată pentru totdeauna și se referă la durabilitatea acestor pietre. Durabilitatea este proprietatea diamantelor de a rezista factorilor degradanți cauzați de purtare, căldură sau produse chimice. Duritatea variază de la o piatră la alta și depinde de structura chimică și de structura acestora. Modul în care s-au format diamantele și faptul că au rezistat drumului până la suprafața pământului, este un miracol. Deșertul arid al Africii de Sud, platformele din Siberia, tundra înghețată din nord estul Canadei ori coastele oceanice din sud vestul Africii, reprezintă zone importante în extracția de diamante. Procesul de extragere a diamantului este unul foarte complex și de durată. Astfel, companiile miniere, pe lângă faptul că trebuie să sape mine, să excaveze zeci de mii de tone de pământ, trebuie să construiască adevărate orașe în preajma acestor mine. Dat fiind numărul mare de persoane angrenate în acest proces de extracție a diamantelor, companiile miniere ridică adevărate orașe în apropierea minelor pentru a adăposti și hrăni sutele de muncitori și de a le crea chiar și condiții de petrecere a timpului liber. Mineritul implică foarte multă muncă și cheltuieli fabuloase, iar cu toate acestea cantitățile de diamante obținute sunt relativ mici. Doar identificarea unui posibil zăcământ de diamante costă câteva miloane de dolari. Minerii trebuie să proceseze aproximativ o tonă de rocă pentru a obține o jumătate de carat brut. Zăcămintele de diamante din orice mină sunt limitate. Spre exemplu, mina Ekati din Canada și-a început activitatea în anul 1998. Se estimează în prezent că exploatarea întregului zăcământ va dura aproximativ 20 de ani, iar cantitatea de diamante extrase va fi de aproximativ 3 – 4 milioane de carate (în material brut). Dar nu numai cantitatea joacă un rol important în profitabilitatea unei mine, ci și calitatea diamantelor extrase. Spre exemplu, mina Argyle din Australia beneficiază de un zăcământ uriaș de diamante și are unul dintre cele mai bune rapoarte de diamante brute la tona de rocă extrasă (3 carate la tonă), dar cu toate acestea, cantitatea de diamante șlefuite obținute este foarte mică. Astfel, doar 5 % din cantitatea de diamante brute extrase, este de calitate gemă și nu necesită operațiuni de procesare suplimentare, pentru a fi obținute diamante pentru montarea în bijuterii. 70% din diamantele brute extrase necesită prelucrare specială și suplimentară pentru a putea fi realizate diamante șlefuite pentru bijuterie, iar restul de 30 % este doar de calitate industrială și este folosit la realizarea sculelor de tăiat și a celor abrazive. Continuând discuția pe tema durității și a rezistenţei, trebuie să spunem că Jadul spre exemplu, este foarte dur, dar nu este deloc tare…nu poate fi spart cu ușurință, însă este suficient de moale pentru a fi modelat cu niște instrumente simple. Un diamant, pe de altă parte, poate fi spart doar dacă este lovit în locul potrivit și este atât de rezistent, încât nu poate fi zgâriat decât de către un alt diamant.

Despre Pietre Prețioase

Pietre prețioase și naturale

Ne dorim ca în momentul în care ai ales o bijuterie Sabion să fii perfect informat despre calitățile produsului pe care îl cumperi. Transparența și corecta informare a clientului sunt pentru noi metodele care ne asigură că ai plecat mulțumit și sigur că ai făcut cea mai bună alegere.

Pentru aceasta îți punem la dispoziție toate mijloacele de care ai nevoie pentru a fi cât mai bine informat.

Și pentru că pietrele reprezintă sufletul oricărei bijuterii, îți prezentăm mai jos câteva informații care să te ghideze în fascinanta lume a gemologiei.

Pietre sintetice:

Majoritatea pietrelor pe care le veți găsi montate în bijuteriile Sabion sunt pietre naturale,  care s-au format în natură. Pietrele sintetice pe de altă parte sunt reproduceri ale gemelor naturale realizate de către om. Arată la fel ca și cele naturale și au în general aceeași compoziție chimică și structură, însă sunt realizate pe cale de laborator.

Dacă sunt utilizate astfel de pietre, ele vor fi specificate distinct. Înaintea fiecărei achiziții, din orice magazin, informează-te despre calitățile pietrei.

Pietre prețioase:

  • Diamantul

Acestei cele mai râvnite dintre pietre, i-am dedicat o pagină specială cu informații legate despre caracteristicile acesteia. Citește-o cu atenție. Sunt informații folositoare.

  • Rubinul

Culoarea rubinului variază de la carmin până la roșu închis, chiar cu tentă maronie (cele care provin din Thailanda) și purpuriu. Rubinul prezintă luciu sticlos. Datorită culorii sale, poate fi confundat cu granatul și turmalina roșie. Rubinul face parte din grupa corindonului, din aceeași clasă cu safirul.

Numele rubin provine din limba latină, unde înseamnă roșu („rubens”).

Cele mai frumoase rubine provin din Thailanda.

Rubinul a fost considerat încă din cele mai vechi timpuri drept una dintre cele mai preţioase pietre. Ei i s-au aribuit puteri divine, totodată fiind şi piatra iubirii puternice.
Atenție! Rubinele trebuie ferite de temperaturi înalte, doarece le pot schimba culoarea.

  • Safirul

Safirul face parte din grupa corindonului, din aceeași clasă cu rubinul.

Cea mai des întâlnită culoare a safirului este albastrul închis, aproape indigo, dar poate fi întâlnit în culori de la albastru deschis la roz, portocaliu și până la transparent. Culoarea safirului este dată de impuritățile pe care acesta le conține. Spre exemplu, safirul impurificat cu crom poate avea chiar și culoarea galbenă.

Safirul are un luciu sticlos.

Numele safirului provine din limba ebraică unde „sappir” înseamnă „cel mai frumos lucru”.

Grecii considerau safirul că fiind piatra lui Zeus. În India safirul era considerat ca piatră a fertilității și ajuta gravidele la naștere. Budiștii îi atribuiau calități psihice. Cele mai frumoase safire vin din Cașmir și simbolizează credință, speranță, înțelepciune.

La noi, safirul, popular numit zamfir a inspirat numele proprii Zamfir și Zamfira, adică cel/cea cu ochii albaștrii.

  • Smaraldul

Smaraldul face parte din grupa beril-ului și are culoarea verde.

Această piatră este utilizată din cele mai vechi timpuri la confecționarea bijuteriilor, câștigându-și renumele datorită culorii sale unice. Egiptenii extrăgeau cantități foarte mari de smarald încă de pe vremea Cleopatrei. Tot în acele timpuri se considera că smaraldul are puterea de a feri purtătorul de gânduri și vise urâte, precum și de a aduce noroc și bunăstare. Grecii considerau smaraldul ca fiind piatra zeiței Afrodita.

În zilele noastre, smaraldul se extrage în cantități mari din Columbia.

Pietre fine și ornamentale

De-a lungul anilor, oamenii au prețuit culoarea și strălucirea pietrelor colorate. Cristale minerale venite din adâncurile pământului sau materii organice create din vietățile naturii înconjurătoare, toate au calitatea de a fi frumoase.

Și pentru că frumusețea este o chestiune de gust care se rezumă de multe ori la cel care o poartă este foarte greu de făcut o caracterizare a gemelor după „gradul” de frumusețe. O definiție acceptată pentru frumusețe ține de combinația dintre calitățile care încântă simțurile și care îți stârnesc dorința de a le avea. Cu alte cuvinte, chestiunile legate de frumusețe s-ar putea să nu fie unanim acceptate, pentru că toți avem gusturi diferite, dar cu siguranță creează pentru fiecare dintre noi o dorință.

În cazul pietrelor colorate, dorința de a avea o anumită piatră și senzația de frumusețe despre ea, ne sunt date de combinația mai multor factori:

  • culoare
  • simetrie
  • trăsăturile suprafeței.

Dintre toți acești factori, cel mai important este de cele mai multe ori culoarea pietrei. De la culoarea verde intensă a unui smarald și până la strălucirile radiante ale unui opal, culoarea este primul aspect pe care îl observăm la o piatră și este totodată și cel mai important aspect când vine vorba de vânzarea unei pietre.

Pietrele fine și ornamentale cuprind un spectru larg de culori și reprezintă cea mai vastă latura a gemologiei.

  • acvamarinul – albastru deschis
  • opalul – un alb opac cu reflexe în culorile focului
  • topazul – albastru deschis, puțin mai intens decât acvamarinul
  • granatul – un roșu închis spre vișiniu, sângeriu
  • zirconul – în general este incolor, dar acesta este disponibil într-o gamă mai largă de culori
  • ametistul – mov
  • citrinul – galben
  • jadul – verde mat
  • turcoazul – turcoaz
  • lapis lazuli – albastru cu inflexiuni aurii.

Materii organice naturale:

Asta înseamnă că provin de la animale sau plante, însă majoritatea pietrelor sunt de natură minerală.

  • perlele
  • coralul
  • chihlimbarul
  • fildeșul

Despre Perle

Perlele sunt utilizate în crearea de bijuterii încă din secolul XXIII îHr. în China, fiind amintite chiar și în Biblie. Ulterior, perlele ajung să fie îndrăgite și în Egipt. Aceștia din urmă preferau confecționarea de bijuterii din “mama perlei”, adică stratul din interiorul stridiilor care produc perle. Primele perle rotunde utilizate în crearea de bijuterii în Egipt datează din secolul al V-lea îHr. Perlele utilizate astăzi sunt de două feluri: perle naturale și perle naturale de cultură.

Perlele sunt considerate a fi lacrimile scoicilor. Această zicală provine de la modul de formare al perlelor. Formarea unei perle începe în momentul în care o impuritate pătrunde în interiorul unei moluște (scoică, melc, nautil). Scoica, în încercarea de a neutraliza corpul intrus, va începe depunerea de straturi succesive de sidef în jurul acestuia. Aceste straturi au dimensiuni de ordinul micronilor, iar întreg procesul de formare al perlei poate dura până la 20 de ani în mediul natural.

Deși majoritatea moluștelor produc perle, sunt foarte puține cele care ne oferă perle cu adevărat valoroase. Stridiile sunt cele mai importante producătoare de perle. Cele mai valoroase perle provin din zona Bahrain și din Golful Persic, însă perle de foarte bună calitate se obțin și din Marea Roșie, Oceanul Indian și Pacific, și mai exact din: India, Australia, Filipine, Japonia, Mexic și Venezuela.

Cel mai mare producător de perle naturale de cultură este Japonia. Primele perle de cultură au fost obținute în anul 1898, însă au fost brevetate abia în anul 1907 de către doi japonezi, unul fiind fiul unui patiser, iar altul fiind biolog marin. Este interesant faptul că cei doi au făcut aceste descoperiri simultan, fără însă a se cunoaște între ei sau a cunoaște lucrările pe care fiecare le dezvoltă. Perlele de cultură se formează în crescătorii special amenajate și prin intervenția omului. În interiorul scoicii gazdă este introdus artificial un bob de nisip, în jurul căruia scoica va începe depunerea sidefului. Prin crearea de condiții de hrană, lumină și temperatură specifice, procesul de formare al perlelor de cultură poate dura doar 4 ani. Trebuie reținut aici și faptul că aceste scoici au nevoie de o îngrijire specială și că rata mortalității acestor scoici este foarte mare și că abia 25% din totalul scoicilor din aceste crescătorii oferă perle care se pot comercializa.

Pe lângă aceste perle naturale și perlele naturale de cultură pe care le-am prezentat mai sus, mai există și perlele naturale de apă dulce, produse în interiorul scoicilor care trăiesc în Europa de Nord, America de Nord sau China. Cele mai valoroase perle de apă dulce provin din Statele Unite și au fost descoperite de către coloniștii englezi. Acestea erau purtate de către indienii din regiunile Ohio, Mississippi și Tenessee. Unele dintre aceste perle erau atât de perfecte încât puteau fi cu ușurință confundate cu perlele de apă sărată din Asia.

Criteriile după care se stabilește valoarea unei perle sunt date de diametrul acesteia, greutatea, culoarea, luciul și forma acesteia. Aceștia sunt factorii care fac diferența între diferitele categorii de perle.

Unul dintre factorii cei mai importanți în procesul de evaluare al unei perle este constituit de luciu. Luciul fin produce o reflexie puternică, crescând valoarea perlei. În capătul opus al scării de valori a unei perle se găsesc cele cu un aspect mat.

Un alt factor de evaluare îl constituie suprafața perlei. Aceasta trebuie să fie cât mai netedă și fără pete.

Culorile perlelor pot varia: albe, rozalii, aurii, negre. Variațiile de culoare se datorează în primul rând speciei de scoică, care a produs respectiva perlă și apoi factorilor de mediu: compoziția apei, curenți maritimi, hrană. Cele mai valoroase dintre perle sunt cele roz, alb-argintiu, crem, auriu, bleu – gri și negru.

Mărimea este de asemenea un factor important în evaluarea unei perle. Cu cât diametrul perlei este mai mare cu atât valoarea perlei este mai mare.

Forma perlei poate fi de la perfect rotund până la forme iregulate. Cele mai apreciate sunt perlele perfect rotunde, fiind urmate de perlele în formă de picătură.

Greutatea perlelor se măsoară în grani (atenție, nu grame), un gran având 0,05 grame. Prin urmare: 1gran = 0,05 grame și 1 gram = 20 grani.

Grecii spuneau că purtate la nuntă de tinerii căsătoriți, perlele pot duce la împlinirea fericirii matrimoniale.

Îngrijirea Bijuteriilor

Bijuteriile Sabion sunt lucrate cu pasiune și dăruire, sunt obiecte delicate, fine, elegante, dar pentru a-și păstra mereu strălucirea care v-a fermecat încă din prima clipă, vă recomandăm câteva sfaturi pentru purtarea și îngrijirea lor corespunzătoare.

Aurul este un metal care nu se oxidează, este rezistent față de acizi, prin urmare în condiții obișnuite de purtare nu-și pierde strălucirea și culoarea. Trebuie știut însă faptul că aurul este un metal moale, prin urmare dacă ajunge în contact cu o suprafață dură, poate fi ușor zgâriat și astfel își poate pierde strălucirea.

  • Păstrați bijuteriile într-o casetă specială sau într-un săculeț moale.
  • Pentru ca bijuteriile dvs. să strălucească mult timp de acum înainte, nu le purtați când gătiți, spălați vase, faceți baie sau mergeți la piscină. Este recomandată de asemenea, evitarea contactului cu apa sărată.
  • Înainte de a vă culca, nu uitați să vă scoateți colierele, lanțurile, brățările goale și cele cu o flexibilitate redusă, pentru că accidental, în timpul somnului, se pot deforma sau chiar rupe.
  • Nu purtați bijuterii goale in interior, în special brățările fixe, în împrejurări în care le-ați putea lovi, pentru că odată îndoite acestea nu mai pot fi aduse la forma lor inițială.
  • Rhodiul se aplică peste aurul alb prin băi galvanice, pentru a-i spori strălucirea, sau peste cel galben, în scop decorativ. Rezistența și strălucirea rhodiului pe bijuterii poate dura o viață întreagă sau doar o perioadă scurtă de timp condiționat de modul în care sunt îngrijite și de reacțiile chimice ale organismului. Evitați să folosiți bijuteriile cu rhodiu în apă și la treburi casnice deoarece există riscul ca acest strat să își piardă din intensitate.
  • Protejați-vă bijuteriile de praf, de umiditatea parfumurilor și de conținutul fixativelor de păr.
  • Fiți atenți ca bijuteriile dvs. să nu intre în contact cu soluții acide, sau cu ulei de motor.
  • Nu încercați să curățați montura pietrelor cu ajutorul acelor sau a altor obiecte ascuțite care ar putea deteriora piatra ori montura acesteia.
  • Acordați atenție sporită bijuteriilor cu perle, pentru că montura lor nu rezistă la șocuri mecanice. De asemenea, bijuteriile cu perle trebuie ferite de contactul cu apa, parfumuri, etc.
  • Urmați instrucțiunile primite din partea consilierilor de vânzări bijuterii, de utilizare a sistemelor de închidere a bijuteriilor (brățări, coliere, cercei, etc…).

Dacă totuși bijuteriile dvs. nu mai au strălucirea corespunzătoare, adresați-vă cu încredere personalului din locațiile Sabion din toată țara.

Până la lansarea următorului model din COLECȚIA FACEREA