Despre Diamante

/Despre Diamante
Despre Diamante2018-06-22T15:30:57+00:00

Odată cu dezvoltarea pieței de bijuterii în țara noastră, a crescut numărul comercianților de bijuterii cu diamante. Însă nu întotdeauna, buna credință și practicile comerciale oneste, sunt cele care primează.

Achiziția unei bijuterii cu diamant este de cele mai multe ori o investiție, iar alegerea celui mai bun raport calitate preț trebuie făcută după analizarea detaliilor.

Asigură-te că bijuteria pe care o vei primi este însoțită de un certificat care să cuprindă calitățile diamantului legate de culoare, claritate, tăietură și carataj, iar pentru a ști cum să alegi între diferite opțiuni și să înțelegi mai exact termenii utilizați, te invităm să parcurgi articolul de mai jos.

Lumea naturală este divizată în trei mari grupe: lumea animală, lumea plantelor și lumea mineralelor.

Cea din urmă nu este și nu a fost niciodată vie, este o lume anorganică. Diamantul face parte din categoria mineralelor. Fiecare dintre minerale este definit de către felurile, relativitatea atomilor pe care îi conține și modul de aranjare al acestora.

Diferențele în structura și în compoziția chimică, dau mineralelor proprietăți unice. Spre exemplu atomii spinelului sunt aranjați în același fel ca și cei ai diamantului, diferența constând în faptul că spinelul este format din elemente chimice diferite.

Un element chimic este o substanță care conține un singur fel de atomi. Majoritatea mineralelor este formată din două sau mai multe astfel de substanțe. Spinelul, folosit odinioară pentru imitarea diamantului este de fapt format din trei elemente chimice: magneziu, aluminiu și oxigen.

Diamantul este singura piatră formată dintr-un singur element: carbonul.

În mod obișnuit diamantul este format în proporție de 99,95% carbon, restul de 0,05 % fiind alte elemente ale căror atomi nu sunt parte din structura chimică a diamantului. Unele dintre aceste elemente au rolul de a stabili culoarea diamantului.

Felul în care se formează, conferă mineralelor o identitate aparte. Diamantele se formează la temperaturi extrem de înalte și în condiții de presiune deosebite, care există doar la anumite distanțe sub suprafața pământului. Grafitul spre exemplu este format la fel ca și diamantul, din carbon, dar în condiții atât de diferite, încât grafitul este atât de moale că se poate folosi la scris, în timp ce un diamant nu poate fi zgâriat decât de către un alt diamant.

Compoziția, structura și modul de formare, dau diamantului calitățile care îl fac atât de extraordinar.

FACEȚI CUNOȘTINȚĂ CU CEI PATRU “C”

La fel ca și la alte pietre, diamantele care prezintă calități deosebite sunt mai rare și mai valoroase decât diamantele de o calitate inferioară.

Cei 4 C sunt universali și reprezintă un mijloc efectiv de caracterizare a diamantelor și este folosit atât în comerț cât și între membrii comunităților care se ocupă cu prelucrarea diamantelor. Acești patru factori descriu în mod profesional calitatea diamantelor și fac referire la:

  • claritate
  • culoare
  • caratul (greutate)
  • tăietură (din englezescul “cut”)

Deseori se întâmplă ca unul dintre factorii valorici ai unui diamant să se evidențieze tocmai pentru că această piatră este rară. Majoritatea diamantelor au nuanțe de galben sau maro și tocmai din această cauză diamantele incolore au o cotație mai bună din punct de vedere al culorii, decât cele care au tendințe spre galben.

Valoarea și raritatea unui diamant sunt în strânsă legătură, iar cei patru C descriu calitățile diamantului în termeni foarte preciși.

CLARITATEA

Diamantul, la fel ca majoritatea elementelor naturii, nu este perfect din toate punctele de vedere. Diamantele pot avea incluziuni și iregularități ale suprafeței;  împreună constituie caracteristici ale clarității unui diamant.

Incluziune:

  • caracteristică determinantă a clarității unui diamant, închisă practic într-o piatră sau întinzându-se de la suprafața pietrei către interiorul acesteia.

Iregularitate:

  • caracteristică determinantă a clarității unui diamant care se regăsește numai pe suprafața exterioară a unei pietre șlefuite.

La fel ca și la restul factorilor care dau valoarea unui diamant, claritatea este direct corelată cu raritatea.

Flawless (fără defect) este cel mai înalt grad de claritate în scara de clasificare a clarității diamantelor întocmită de GIA (Gemological Institute of America). Diamantele clasificate ca fiind fără defect, nu prezintă incluziuni vizibile la o examinare cu o putere de mărire de 10 ori, de către un bijutier gemolog experimentat.

Catalogarea Diamantelor în funcție de claritate:

  • F – din engl. Flawless
  • IF – din engl. Internally Flawless
  • VVS1 și VVS2 – din engl. Very Very Slightly Included
  • VS1 și VS2 – din engl. Very Slightly Included
  • SI1 și SI2 – din engl. Slightly Included
  • I1, I2 și I3 – din engl. Included

CULOAREA

Majoritatea oamenilor se gândesc la un diamant ca la o piatră fără culoare, dar de fapt acestea sunt chiar rare. Majoritatea diamantelor folosite în bijuterie sunt aproape incolore însă având nuanțe de la galben foarte deschis până la maro.

Exista un spectru larg de culori, cele mai rare diamante sunt cele colorate în roz, roșu închis și verde, iar o mai mare intensitate a culorii înseamnă automat și o valoare mai ridicată.

Cu cât diamantul este mai mare cu atât culoarea este mai evidentă. Diferențele de culoare pot fi foarte subtile, dar cu toate acestea pot cauza dramatice variații de preț.

Tabelul de clasificare a culorii diamantelor a fost întocmit de către GIA în anii 50.

Acesta descrie gama de clasificare a culorii normale de la D (incolor) până la Z (ușor galben și maro). În zilele noastre scara de clasificare a culorii diamantelor întocmită de GIA este cea mai răspândită din lume, iar aceasta este adesea numită “scara de la D la Z”.

Fiecare literă reprezintă o gamă de culoare care se bazează pe o combinație de tonuri – cât sunt de luminoase și întunecate – și saturație – intensitate.

Diamantele pot prezenta sensibile diferențe în profunzimea culorii, dar cu toate acestea să aparțină aceleiași grupe de culoare.

TĂIETURA

Un diamant bine tăiat reușește să scoată în evidență cel mai bine celelalte trei calități, trăsături importante ale diamantului : strălucirea, focul pietrei și scintilația.

Strălucirea – este lumina albă reflectată de pe suprafața și din interiorul unui diamant șlefuit.

Focul – strălucirile de culoare pe care le vedem când privim un diamant șlefuit.

Scintilația – strălucirile de lumină pe care le vedem când un diamant ori sursa de lumină la care îl privim, se află în mișcare.

Termenul de ”tăietură briliant” este folosit ca și termen general pentru pietrele de orice formă, care au majoritatea fețelor tăiate în formă triunghiulară și care pornesc radiant din jurul unui punct central. De departe cea mai populară tăietură a diamantului este briliant rotund. Briliantul are 57 sau 58 de fețe, depinde de prezența sau nu a coletulului (partea de jos a unui briliant) .

Dar să vedem care sunt denumirile fețelor unui briliant:

  • Coroana – este partea de sus a diamantului și care este situată deasupra rondistei
  • Rondista (sau centura) – este secțiunea îngustă a unui diamant șlefuit care face legătura dintre coroana și pavilionul diamantului (partea de jos) fiind punct de prindere a pietrei în bijuterie.
  • Pavilionul – partea de jos a unui diamant fațetat, partea care se găsește sub rondistă.
  • Fațetă – o suprafață plată, șlefuită a unei pietre.
  • Coletul – este fața de jos a unei pietre șlefuite, din care se înalță practic pavilionul.

Tăieturile în alte forme decât cea rotundă se numesc tăieturi fantezie.

CARATUL

Diamantele sunt cântărite cu mare precizie, iar unitatea de măsură este caratul metric care abreviat este notat “cts” sau “ct”.

Subdiviziunea caratului metric este punctul (abreviat “pt”), iar 100 de puncte sunt echivalentul unui carat.

Greutațile de peste un carat sunt de obicei exprimate în carate și zecimale. O piatră de 1,03 ct va fi descrisă ca ”unu virgulă zero trei carate”.  Pentru diamantele care cântăresc sub un carat, greutatea se exprimă în puncte. Spre exemplu 0,83 ct se va citi “optzeci si trei de puncte”.

Prețul diamantelor este stabilit în funcție de toți factorii: culoare, tăietură, claritate. Greutatea este doar un alt factor care are un cuvânt de spus în stabilirea prețului unui diamant.

!!! A nu se încurca termenii “carat” și “karat”. Karatul este unitatea de măsură care definește puritatea – sau finețea – aurului.

REZUMAT AL ISTORIEI TĂIERII DIAMANTELOR

Era un timp în care oamenii credeau că diamantele au calități magice. Se credea că diamantele neșlefuite au puterea de a proteja împotriva spiritelor malefice, că au puterea de a vindeca diferite afecțiuni și de a-l face, pe cel care poartă piatra asupra lui, indestructibil, la fel ca un diamant. Se credea, de asemenea că, dacă vei încerca să șlefuiești gema respectivă, puterile miraculoase ale diamantelor vor dispărea.

Când au început să renunțe la superstiții, diamantele au început să își piardă din farmec. Asta deoarece un diamant în altă formă decât octogon cu fațete curate, un diamant brut, nu mai prezenta niciun interes. La majoritatea diamantelor, suprafețele iregulate ascund calitățile optice deosebite ale acestora.

Lucrurile au început să se schimbe în secolele al XIV-lea și al XV-lea, când tehnicile de șlefuire ale diamantelor au început să se dezvolte. Cu toate că nu au găsit o metodă pentru șlefuirea diamantelor, primii șlefuitori ai diamantelor au descoperit faptul că pot folosi pudra de diamant pentru a îndepărta iregularitățile și pentru a face suprafețele naturale mai transparente.

În secolul al XVI-lea, șlefuitorii puteau prelucra un diamant prin măcinarea punctului îndreptat în sus, creând în acest fel o fațetă cu suprafață plată. Rezultatul a fost numit “tăietură plată”. La începuturile secolului al XVII-lea, procesul de șlefuire (de măcinare, de rodare), era deja puțin mai avansat. Șlefuitorii îl foloseau pentru tăierea diamantelor în formă rose (trandafir), cu baza plată și cu fațetele de sus care se uneau într-un sigur punct. Cu toate că acest procedeu dădea naștere unor diamante mai atent prelucrate, se pierdea o bună parte din diamantul neșlefuit.

Oamenii au început a despica diamantele în secolul al XVII-lea. Cel puțin, se putea trasa o formă a viitorului diamant pornind de la piatra neșlefuită. Pentru că aceștia nu mai trebuiau să macine practic diamantul în procesul de șlefuire, a scăzut cantitatea de pierderi.

Tăietorul rotativ, introdus în jurul anului 1900 și laserele introduse în anii 1970, au creat posibilitatea obținerii unor tăieturi și mai perfecte.

Tăierea diamantelor, în ziua de azi, constă în 3 sau 4 pași: despicarea sau tăierea (câteodată chiar ambele procedee), șlefuirea și finisarea.

 

DE CE SUNT DIAMANTELE VEȘNICE?

“Diamantele sunt pentru totdeauna” este unul dintre cele mai bune sloganuri din industria de publicitate în acest domeniu. Acest slogan are mai multe înțelesuri. Se referă la faptul că de secole, diamantul este cea mai râvnită piatră, se referă la frumusețea diamantelor care rămâne neschimbată pentru totdeauna și se referă la durabilitatea acestor pietre.

Durabilitatea este proprietatea diamantelor de a rezista factorilor degradanți cauzați de purtare, căldură sau produse chimice. Duritatea variază de la o piatră la alta și depinde de structura chimică și de structura acestora.

Modul în care s-au format diamantele și faptul că au rezistat drumului până la suprafața pământului, este un miracol.

Deșertul arid al Africii de Sud, platformele din Siberia, tundra înghețată din nord estul Canadei ori coastele oceanice din sud vestul Africii, reprezintă zone importante în extracția de diamante.

Procesul de extragere a diamantului este unul foarte complex și de durată. Astfel, companiile miniere, pe lângă faptul că trebuie să sape mine, să excaveze zeci de mii de tone de pământ, trebuie să construiască adevărate orașe în preajma acestor mine. Dat fiind numărul mare de persoane angrenate în acest proces de extracție a diamantelor, companiile miniere ridică adevărate orașe în apropierea minelor pentru a adăposti și hrăni sutele de muncitori și de a le crea chiar și condiții de petrecere a timpului liber.

Mineritul implică foarte multă muncă și cheltuieli fabuloase, iar cu toate acestea cantitățile de diamante obținute sunt relativ mici. Doar identificarea unui posibil zăcământ de diamante costă câteva miloane de dolari.

Minerii trebuie să proceseze aproximativ o tonă de rocă pentru a obține o jumătate de carat brut. Zăcămintele de diamante din orice mină sunt limitate. Spre exemplu, mina Ekati din Canada și-a început activitatea în anul 1998. Se estimează în prezent că exploatarea întregului zăcământ va dura aproximativ 20 de ani, iar cantitatea de diamante extrase va fi de aproximativ 3 – 4 milioane de carate (în material brut).

Dar nu numai cantitatea joacă un rol important în profitabilitatea unei mine, ci și calitatea diamantelor extrase. Spre exemplu, mina Argyle din Australia beneficiază de un zăcământ uriaș de diamante și are unul dintre cele mai bune rapoarte de diamante brute la tona de rocă extrasă (3 carate la tonă), dar cu toate acestea, cantitatea de diamante șlefuite obținute este foarte mică. Astfel, doar 5 % din cantitatea de diamante brute extrase, este de calitate gemă și nu necesită operațiuni de procesare suplimentare, pentru a fi obținute diamante pentru montarea în bijuterii. 70% din diamantele brute extrase necesită prelucrare specială și suplimentară pentru a putea fi realizate diamante șlefuite pentru bijuterie, iar restul de 30 % este doar de calitate industrială și este folosit la realizarea sculelor de tăiat și a celor abrazive.

Continuând discuția pe tema durității și a rezistenţei, trebuie să spunem că Jadul spre exemplu, este foarte dur, dar nu este deloc tare…nu poate fi spart cu ușurință, însă este suficient de moale pentru a fi modelat cu niște instrumente simple. Un diamant, pe de altă parte, poate fi spart doar dacă este lovit în locul potrivit și este atât de rezistent, încât nu poate fi zgâriat decât de către un alt diamant.In our country, alongside with the development of the jewelry market, the number of diamond traders has grown as well. But fairness in commercial activities and good will do not always prevail.

The acquisition of a certain diamond jewel is mostly an investment, that is why the best quality-price ratio needs to be done after the analysis of details.

You have to make sure that the jewel you are going to acquire is accompanied by a certificate which contains the qualities of the diamond: colour, clarity, cuts and carats, and in order to be able to choose from different options and to understand more exactly the terms in use, we invite you to study the following article.

The natural world is divided into three major groups: the world of animals, the world of plants and the world of minerals. The last one has never been alive, it is a non-organic world. The diamond is part of the category of minerals.

Each mineral is different due to the relativity of the consisting atoms and the way they are arranged.

Differences in the chemical structure and composition confer the minerals their unique characteristics. For instance the atoms of spinel are arranged similarly to the ones of the diamond, the difference between them consists of the fact that spinel consists of different chemical elements. A chemical element is a substance which consists of one type of atoms. The great majority of minerals is formed by two or more types of substances. Spinel, having been used as an imitation of diamonds, consists in fact of three chemical elements: magnesium, aluminum and oxygen.

The diamond is the only stone which consists of one single element: carbon.

Normally, the diamond contains 99.95% carbon, the remaining 0.05% being other elements whose atoms are not part of the chemical structure of the diamond. Some of these items are designated to determine the color of the diamond.

The way they are formed, confers a distinct identity to minerals. Diamonds are formed at extremely high temperatures and under great pressure, which only exists at certain distances below the Earth’s surface. Graphite for example is formed just like the diamond, of carbon, but in different conditions. Graphite is so soft that it can be used for writing, while a diamond can be scratched only by another diamond.

The composition, structure and the way it is formed confers the diamond all the qualities which make it so extraordinary.

LET US INTRODUCE THE FOUR “C”s

Similarly to other stones, diamonds with special qualities are rarer than those of inferior quality.

The 4 “C”s are universal and represent an effective means of characterization for diamonds, which is used both in commerce and among the members of diamond processing communities as well. These four factors describe the quality of diamonds in a professional way, with reference to:

  • Clarity
  • Colour
  • Carats (weight)
  • Cut

It happens many times that one of the value factors of a certain diamond is distinguished exactly due to its rarity. The majority of diamonds have a tint of yellow or brown, and exactly for this reason the colourless diamonds have a better quotation, as far as colour is concerned, than those, which have yellowish tendencies.

The value and rarity of a diamond is in close relation, and the four “C”s describe the qualities of the diamond in very precise terms.

CLARITY

The diamond, as well as all the elements of nature, is not perfect from every point of view. Diamonds can have inclusions and irregularities on their surface; altogether they constitute the characteristics of clarity.

Inclusions:

  • This is a determining characteristic for the clarity of a diamond, practically closed inside a stone laying between the surface of the stone towards its interior.

Irregularity:

  • This is a determining characteristic for the clarity of a diamond, which can be found on the exterior surface of the polished stone.

Similarly to the other factors which confer the value to the diamond, clarity is directly correlated with rarity.

“Flawless” is the highest level of clarity on the classification scale of the clarity of diamonds established by GIA (Gemological Institute of America). Those diamonds that are classified as flawless do not have any visible inclusions when magnified 10 times their size, after examination by an expert gemologist.

Cataloging diamonds according to their clarity:

  • F – from the English word “flawless”
  • IF – from the English expression “Internally Flawless”
  • VVS1 and VVS2 – from the English expression” Very Very Slightly Included”
  • VS1 and VS2 – from the English expression “Very Slightly Included”
  • SI1 and SI2 – from the English expression “Slightly Included”
  • I1 and I2 – from the English expression “Included”

COLOR

The vast majority of people think of a diamond as a stone without color, but in fact they are really rare. Most of the diamonds used in jewelry are nearly colourless but with shades from very light yellow to brown.

There is a wide spectrum of colours, the rarest diamonds are coloured in pink, dark red, and green, and a higher colour intensity automatically means a higher value.
The bigger the diamond , the more obvious the colour. Colour differences can be very subtle, but nevertheless can cause dramatic price fluctuations.
The grading of diamond colours was done by the GIA in the 1950s.

It describes the range of normal colour classification from D (colourless) to Z (light yellow or brown). Nowadays the colour grading scale of diamonds issued by the GIA is the most widespread in the world, and this is often called “scale from D to Z”. Each letter represents a range of colour that is based on a combination of tones- how dark or bright they are and saturation-intensity.

Diamonds can manifest sensible differences in the profoundness of their colour but nevertheless belong to the same colour group.

CUTTING

A well cut diamond has the ability to highlight the other three important qualities of the diamond: brightness, fire of the stone and scintillation.

Brightness – is the white light reflected on the surface and from the interior of a polished diamond.

Fire – the glare of colour we can see when looking at a polished diamond

Scintillation – the glare of light we can see when a diamond or the source of light, we are watching it at, is in motion.

The term “brilliant cut” is used as a general term for stones of any form, whose sides are mainly cut in triangular shape which start radiantly around a central point. The most popular of diamond cuts is the round brilliant.

The brilliant has 57 or 58 facets, depending on the presence or lack of the culet (the lower part of a brilliant).

Let us see what the names of the facets are:

  • The crown – is the upper part of the diamond situated above the girdle
  • The girdle – is the narrow section of a polished diamond which links the crown of a diamond to the pavilion (the lower part of the tone), this being the part which is fastened to the piece of jewelry.
  • The pavilion – is the lower part of a faceted diamond, the part below the girdle.
  • Facets – is a flat, polished surface of the stone.
  • The culet – is the lower part of a polished stone from which the pavilion rises.

Other cuts than the round ones are named fantasy cuts.

CARATS

Diamonds are measured with precision and the unit of measurement is the metric carat, which is abbreviated like “cts” or “ct”. The subdivision of carat is point (abbreviated “pt”), there are 100 points in one carat.

Weight over one carat is usually expressed in carats and decimals. A stone of 1,03 ct will be described as “1 point zero three carats”. For diamonds that weigh less than one carat, their weight is expressed in points. For example 0,83 ct will be read as “83 points”.

The price of diamonds is established according to all the factors: colour, cut, clarity. Weight is only a complementary factor in establishing the price of a diamond.

!!! The terms “carat” and “karat” are not to be confused. Karat is the unit of measurement , which defines the purity – or finesse – of gold.

SHORT SUMMARY OF THE HISTORY OF DIAMOND CUTS

There was a time when people believed that diamonds have magical qualities. It was believed that unpolished diamonds have the power to protect against evil spirits, that they have the power to cure various diseases and to make the carrier of the stone, indestructible, just like a diamond. It was believed as well, that if you try to polish the gemstone, the miraculous powers of diamonds disappear.

When they started to give up on superstitions, the diamonds began to lose their charm. That’s because a diamond in another form than octagon with clear facets, a rough diamond would not be of any interest now. In case of the vast majority of diamonds, irregular surfaces hide the outstanding optical quality of the diamond.
Things started to change in the XIV and XV centuries, when the diamond polishing techniques began to develop. Although they did not find a method for polishing diamonds, the first diamond polishers found out that they could use diamond powder to remove irregularities and to make natural areas more transparent.

In the 16th century, polishers could process diamonds by grinding the part pointing upward, creating this way a facet with flat surface. The result was called “cut”. At the beginning of the 17th century, the process of grinding (grinding, eroding), was a little more advanced. Polishers would use it for cutting rose shaped diamonds, with a flat base and the top facets that rose to form a point. Although this procedure gave rise to more carefully processed diamonds, a significant part of the rough diamond was wasted.

People have begun to cleave the diamonds in the seventeenth century, at least they were able to trace the shape of the final diamond from the rough diamond stone. As they practically, no longer had to grind the diamond in the polishing process, the amount of losses decreased.

The rotary cutter, introduced around 1900 and the laser, introduced in the 1970s, created the possibility of obtaining some more perfect cuts.

Diamond cutting, today, consists of 3 or 4 steps: splitting or cutting (sometimes even both ways), polishing and finishing.

 

WHY ARE DIAMONDS FOREVER?

“Diamonds are everlasting” is one of the best slogans in the publicity industry of this domain. This slogan has many meanings. It refers to the fact that, for centuries the diamond has been the most desired stone, to the beauty of diamonds that remains unchanged forever, but it also refers to the sustainability of these stones.

Sustainability is the property of diamonds which makes them resist the damaging factors due to wearing, heat or chemicals. The hardness varies from one stone to another and depends on their chemical and overall structure.

How the diamonds have been formed and the fact that they have withstood the road up to the Earth’s surface, is a miracle.

The arid desert of South Africa, the platforms of Siberia, the frozen tundra of the North Eastern Canada or the oceanic coasts in South West Africa, represent important areas in the extraction of diamonds.

The process of extracting diamond is very complex and long-lasting. Thus, mining companies, besides the fact that they have to dig mines by excavating tens of thousands of tons of earth, they also need to build real cities around such mines. Given the large number of people engaged in the process of extraction of diamonds, mining companies build real cities near mines, to house and feed hundreds of workers and even create leisure conditions for them.

Mining involves a lot of work and huge expenses, however the quantity of diamonds produced is relatively small. Just identifying a possible diamond deposit, costs several million dollars.

The miners have to process about one ton of rock to produce a half-carat. Diamond deposits are limited in any mine. For example, Canada and the Ekati mine started operations in 1998. It is currently estimated that the exploitation of the whole diamond deposit will last 20 years, and the quantity of diamonds extracted will be approximately 3-4 million carats (raw material).

It is not only the quantity that plays an important role in the profitability of a mine, but also the quality of diamonds extracted. For example, in Australia the Argyle mine has a huge reserve of diamonds and has one of the best reports of rough diamonds extracted per one ton of rock (3 carats per ton), but nevertheless, the quantity of cut diamonds obtained is very weak. Thus, only 5% of the quantity of extracted rough diamonds, is the gem quality and does not require additional processing operations, in order to be prepared for mounting them in pieces of jewelry. 70% of rough diamonds extracted, require special and additional processing so that they become polished jewelry diamonds, whereas the remaining 30% is industrial quality, only used for manufacturing, cutting tools and abrasives.

Continuing the discussion on the topic of resistance, we must say that the jade, for example, is very tough, but it’s not hard at all … cannot be broken easily, but is soft enough to be modeled with simple tools. A diamond, on the other hand, can be broken only if it is hit in the right place and is so durable that can’t be scratched, except by another diamond.