Glosar

Glosar2016-05-13T15:52:04+00:00

GLOSAR DE TERMENI

Ace de probă – eșantioane de aur de diferite karataje utilizate în procesul de identificare a karatajului unei bijuterii.

Aliaj – Produs obținut prin topirea laolaltă a anumitor metale.

Apa de probă – soluție folosită la efectuarea verificărilor karatajelor metalelor.

Aur – Metal de culoare galbenă, care se găsește în stare nativă în pietrele munților, în filoane sau prin nisipurile aluvionare.

Aur alb – aliaj format din aur și un metal de culoare albă, paladiu, crom, zinc.

Aurire – proces prin care bijuteriile din argint sau aur sunt placate cu aur. Spre exemplu bijuteriile din aur roșu pot fi placate cu aur galben în vederea oferirii unui nou aspect.

Aurar – termen arhaic utilizat pentru a desemna meseria de bijutier.

Baghetă – forma dată unei pietre în urma tăierii, a prelucrării sale.

Brățări sclave – termen folosit pentru brățările fixe.

Briliant – tăietură a diamantului sub forma unei duble piramide cu un număr de 57 sau  58 de fațete.

Carabină – tip de închizătoare; sistem de închidere pentru lanțuri.

Coroană  – este partea superioară a unui diamant șlefuit, situată deasupra rondistăi.

Coletul – este fațeta de jos a unei pietre șlefuite, din care se înalță practic pavilionul.

Caratul – unitatea de măsură a greutății diamantelor. Diamantele sunt cântărite cu mare precizie, iar unitatea de măsură este caratul metric care abreviat este notat „cts” sau „ct”. Un carat cântărește  0,200 gr.

Duritatea – utilizat în bijuterie, termenul reprezintă rezistența unei suprafețe în fața zgârieturilor – modul în care suprafața pietrei răspunde la contactul cu o altă suprafață dură.

Ductil – despre metale care se pot prelucra în fire foarte subțiri.

Fluturaș – componentă a sistemului de prindere a cerceilor. Fluturașul se aplică pe sârma care intră în ureche.

Focul – strălucirile de culoare pe care le vedem când privim un diamant șlefuit care intră în contact cu lumina.

Fațetă – o suprafață plată, șlefuită a unei pietre. Spre exemplu, tăietura briliant are 57 de fațete.

Gemologia – știința care se ocupă cu studiul pietrelor.

Gemă sintetică (piatră sintetică) – Pietre realizate de mâna omului, în laborator, cu proprietăți care încearcă reproducerea cât mai fidelă a celor naturale.

Gemă naturală (piatră naturală) – piatră realizată prin procese naturale fără ajutorul omului

Giuvaergiu – bijutier

Incluziune – caracteristică determinantă a clarității unui diamant, o impuritate închisă practic într-o piatră sau întizându-se de la suprafața pietrei către interiorul acesteia.

Iregularitate – caracteristică determinantă a clarității unui diamant care se regăsește numai pe suprafața exterioară a unei pietre șlefuite.

Karat – Indice pentru conținut în aur al aliajelor acestuia, egal cu a 24-a parte din masa totală.

Lacrimă – tăietură a unei pietre, a cărei formă seamănă cu o lacrimă.

Luciu – Modul în care strălucește o piatră în contact cu lumina.

Maleabil – proprietate a metalelor de a fi îndoite, modelate.

Marquise – tăietură a pietrelor sub formă ovală – ascuțită.

Monogramă aplicată – o literă sau un alt simbol traforat și care este aplicat pe o suprafață plană.

Montură – Mod de fixare a unei pietre într-o bijuterie.

Marcajul – simbol aplicat pe bijuterii. Poate fi legat de karataj, producător ori țara de proveniență.

Metale nobile – denumire generic folosită pentru aur, argint și platină.

Organic – materie care cândva a fost vie sau care a fost produsă de către un organism viu (plante sau animale): perle, coral, fildeș, chihlimbar.

Opac – Lumina nu pătrunde deloc. Un perete de cărămidă este opac.

Pave – stil de montură a pietrelor într-o bijuterie.

Pavilionul – Partea de jos a unui diamant fațetat, partea care se găsește sub rondistă.

Pietre prețioase – categorie bine determinată în lumea gemologiei care cuprinde diamantele, rubinele, safirele și smaraldele.

Piatră de probă – denumită și piatra Lidia, de culoare neagră, șlefuită prin sistem prismatic, de o duritate foarte mare, rezistentă în fața acizilor, utilizată pentru efectuarea verificării karatajului metalelor prețioase.

Platină – Metal prețios de culoare albă – cenușie, dur, lucios, inoxidabil, maleabil și ductil, rezistent la căldură și la acțiunea acizilor.

Pocal – Vas de diferite forme și mărimi, cu deschizătură largă, folosit în diverse ceremonii.

Rondistă (sau brâu) – este secțiunea îngustă de jur împrejurul unui diamant șlefuit care face legătura dintre coroana și pavilionul diamantului și este folosită ca fiind punct de prindere a pietrei în bijuterie.

Șină biza – este șina care se continuă și care susține capul inelului.

Strălucirea – este creată de combinația realizată de lumina albă reflectată de pe suprafața și din interiorul unui diamant șlefuit.

Știft – Tijă metalică cilindrică sau conică, folosită la îmbinarea a doua piese de metal.

Scintilația  – Sunt strălucirile de lumină pe care le vedem când un diamant ori sursa de lumină la care îl privim se află în mișcare.

Transparență – gradul de instensitate a luminii care reușește să treacă printr-un obiect.

Translucid – Lumina devine difuză pe măsură ce intră printr-un material. Sticla mată este translucidă.

Verigă – zală rotundă de care este prinsă închizătoarea sau cea care intră în închizătoare.